Substanțele enumerate în cele ce urmează au fost identificate în ultimii 50 de ani. Componentele active cele mai importante ale Aloei vera au fost descoperite în ultimii 10 ani..

Iată în continuare lista componentelor identificate și studiate din gelul de Aloe vera:

Lignina – penetrează straturile superficiale ale pielii, are rol foarte important de purtător al celorlalte  componente binefăcătoare ale gelului de Aloe vera.

Saponine –  efect dezinfectant. Au fost descoperite în gelul de Aloe vera în 1951 de Waicky si Hoehne.

Antrachinone – substante laxative. Gelul conþine 12 antrachinone (laxative) ele asigurã si un efect analgezic, antibacterial, antifungic ºi antiviral.

 Aloina – efect laxativ, emetic

Barbaloina – analgezic, efect laxativ slab

Izobarbaloina – antibiotic, analgezic

Acidul aloetic – antibiotic, antialgic slab

Aloe emodin㠖 antibacterial, laxativ

Acid antilenic – antivirotic

Esterii acidului antilenic – sedativi

Uleiuri volatile ( antranol, artrazen, rezinotol ) – analgezice, anestezice

Vitamine­:

• Vitamina A (sintetizatã de organism din beta-caroten) esenþiala la cresterea în înãltime si greutate, la formarea oaselor si a dentitiei la copii, la vedere. Este un important antioxidant, protejeazã celulele, mentine sãnãtatea pielii si a pãrului, stimuleazã sistemul imunitar. Contribuie la buna funcþionare a rinichilor, a aparatului respirator si a tubului digestiv.
• Vitamina B1 (tiamina) rol imortant functionarea corecta a inimii, a nervilor si a muschilor. Este esentialã în formarea ADN-ului si ARN-ului. Imbunatateste procesul de convertire a hidratilor de carbon în energie. Are efecte benefice asupra psihicului si a sistemului nervos.
• Vitamina B2 (riboflavina). Ajutã la folosirea hidrocarbonaþilor, este catalizator la o serie de procese chimice care au loc în corp, este esenþialã pentru o piele sãnãtoasã, pentru pãr si unghii, in formarea celulelor rosii (hematii) si acuitatea vederii.
• Vitamina B3 (PP sau niacina) ajutã în detoxifiere si reglarea metabolismului, în asimilarea vitaminei C, previne dermatozele.
• Vitamina B5 (acid pantotenic) este esenþialã în sinteza proteinelor si în cresterea normalã.
• Vitamina B6 (piridoxina) are actiune asemãnãtoare cu aceea a vitaminei B2, întãreste sistemul imunitar. Deficienta acestei vitamine determinã scãderea unei proteine a sistemului imunitar (conform studiilor dr. Ranjit Kumar Chandra de la Memorial University din Newfoundland – Canada). Vitamina B6 ajutã la menþinerea sãnãtãþii pielii si la procesul de metabolizare a proteinelor. Lipsa ei duce la astenie, nervozitate, insomnii, apariþia dermatitei seboreice si a anemiei.
• Vitamina B8 este un stimulent al sistemului imunitar. Carenta ei în organism duce la descuamarea pielii, cãderea pãrului, scãderea hemoglobinei si obosealã cronicã.
• Vitamina B9 (acid folic) are un rol important în sintezei ADN-ARN, replicarea celulelor, crestere si reproducere.
• Vitamina B12 (cianocobalamina) este indispensabilã în functionarea celulei nervoase. Dr. Arnold Fox din Beverly Hills în revista Total Health a demonstrat  prezenta vitaminei B12 în Aloe vera, desi lumea stiinþificã sustinea cã vitamina B12 nu existã în plante! Vitamina B12 joacã un rol important în procesele biologice dependente de enzime si în funcþionarea sistemului nervos.
• Vitamina C are un rol foarte important în metabolismul intermediar, în procesul de cicatrizare, este stabilizator de membranã celularã si antioxidant. Participã la rãspunsul sistemului imunitar fatã de infectii, la vindecarea acceleratã a rãnilor si la absorbþia fierului în tubul digestiv. Favorizeazã depunerea calciului în oase, intervine în metabolismul glucidelor, proteinelor si grãsimilor, etc.
• Vitamina D stimuleazã absorbtia intestinalã a calciului si implicit a fosforului. Lipsa vitaminei D din organism favorizeazã rahitism, carii severe si osteoporozã.
• Vitamina E (tocoferol) este stabilizator de membranã si este, de asemenea, un puternic antioxidant. Protejeazã globulele rosii de „stresul oxidativ”, mãrind durata de viatã a acestora. Favorizeazã cresterea „colesterolului bun” HDL si scãderea celui „rãu” protejând astfel împotriva bolilor cardiovasculare. Fortificã musculatura si tesutul conjunctiv. Stabilizeazã si întãreste functia sexualã. Îmbunãtãteste performantele mentale, mentine activitatea anumitor enzime, încetineste procesul de îmbãtrânire.

• Substante minerale. Aloe vera conþine 20 de substanþe minerale de importantã vitalã:

• Calciul – indispensabil în osteoporozã împreunã cu fosforul. ·Fosfor – ca mai sus.
• Potasiu – indispensabil activitãtii musculare.
• Fier – componentã principalã a hemoglobinei implicatã în transportul oxigenului.
• Sodiu – indispensabil în schimbul normal apã-sãruri
• Clor – rol în echilibrul hidromineral al organismului.
• Mangan – ajutã în funcþionarea sistemului muscular si nervos împreunã cu magneziul.
• Magneziu – rol în modularea excitabilitãþii neuromusculare, are efect sedativ si anticonvulsivant.
• Cupru – rol în metabolismul celular si în formarea globulelor rosii.
• Crom – înlesneste activitatea enzimelor, scade acizii grasi, potenþeazã efectul insulinei si este implicat în maturarea globulelor rosii.
• Iod – intrã în structura hormonilor tiroidieni.
• Seleniu – efect antioxidant, încetineste îmbãtrânirea, intervine asupra sistemului imunitar prin producerea de imunoglobuline.
• Zinc – rol în metabolismul protidic, concurã la efectele insulinei si la efectul procreativ masculin.

Mono  si  polizaharide (celuloza, glucoza, manoza, aldopentoza, acemanan).  Mucopolizaharidele sunt substante nutriþionale cheie care fac din Aloe vera o plantã exceptionalã. Ele sunt carbohidrati cu lanturi lungi care au o abilitate remarcabilã de a penetra peretii celulelor, îndeobste în tractul digestiv si în sistemul circulator fãrã a fi atacati de acidul gastric sau enzimele digestive.

Hormoni, auxine, gibereline – efect antiinflamator si stimuleazã refacerea tesuturilor

Acid acetisalicilic – componentã tip aspirinã cu efect analgezic.

Aminoacizi –au rol de catalizator, regleazã echilibrul chimic si contribuie la regenerarea tisularã. Organismul uman conþine 22 de aminoa- cizi dintre care 8 sunt esenþiali functionãrii organismului, care nu îi poate produce. Necesarul de aminoacizi este asigurat prin alimentatie. Aloe vera conþine 7 din cei 8 aminoacizi esentiali si 11 din cei 14 neesentiali.

• Aminoacizii esentiali prezenti : izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, threonina, valina
• Aminoacizii neesentiali: acid aspartic, acid glutamic, alanina, arginina, cistina, glicina, histidina, hidroxiprolina, prolina, tirozina, serina.

Enzime

• Amilaza – catalizeazã hidroliza amidonului în dextrozã si maltozã
• Bradichinaza – analgezic, antiinflamator, stimulator al sistemului imunitar
• Catalaza – împiedicã acumularea superoxidului de hidrogen în þesuturi
• Celulaza – rol în degradarea celulozei
• Creatinfosfochinaza – rol în activitatea muscularã
• Lipaza – rol în degradarea acizilor grasi
• Nucleotidaza – accelereazã hidroliza nucleotidelor în nucleozide
• Fosfataza – alcalinã regleazã funcþionarea ficatului
• Proteaza – rol în hidroliza proteinelor.

Steroizi: colesterina, campestrina, b-sitosterina– antiinflamator, lupeol– antiseptic, analgezic.

Cu toate cã descrierea fãcutã mai sus are darul de a consolida ideea cã Aloe vera este o adevãratã farmacie verde.